- Tot scandalul din aceasta saptamana, legat de sefia Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna, a lasat impresia, sustin o serie de analisti politici, ca numirea unui sef de serviciu secret a ajuns sa fie mai importanta decat numirea unui ministru. E o situatie oarecum paradoxala...
- E clar ca asupra ministrilor s-a discutat si s-a ajuns la o intelegere la nivelul conducerii celor doua partide care formeaza alianta aflata la guvernare. In cazul domnului Virgil Ardelean, decizia a fost luata de domnul Gabriel Oprea – si de aici, discutia legata de faptul ca domnul Oprea nu s-ar fi consultat cu domnul Geoana suficient, si ar fi discutat mai mult cu primul-ministru Emil Boc, care face parte din alt partid. De la aceasta situatie, care tine mai mult de neintelegerile politice, si nu de importanta functiilor din aparatul stat, s-au nascut toate aceste discutii...
- Asa a fost impresia data – ca acel post de sef al D.G.I.P.I. e extrem de important – si de aici discutia a fost extrapolata la faptul ca in Romania detinerea puterii a ajuns sa fie sinonima cu detinerea controlului asupra serviciilor secrete....
- Este prea mult spus – la nivel de servicii de informatii este vorba despre niste ecuatii mai intime, pe care sa spunem ca serviciile le monitorizeaza. Or, haideti sa fim seriosi, sa nu supralicitam rolul serviciilor. Cine face politica financiara? Cine face strategiile de dezvoltare? In niciun caz serviciile de informatii – care nici nu se ocupa cu asa ceva, nici nu iau in discutie aceste aspecte. Eu cred ca, in privinta serviciilor secrete, noi suntem prizonierii unor imagini pe care ni le-am creat noi insine, pentru a incerca sa gasim niste explicatii la niste situatii care ne depasesc.
- Care sunt riscurile numirii la sefia unui serviciu secret a unui om din afara sistemului?
- Eu am venit la sefia S.I.E. din afara sist
