Cum sustii buna intentie a unor legi, cind efectul colateral devasteaza mai intii pe inocenti si abia ulterior - daca se va mai pune problema - ii atinge (ca o floare) si pe impricinati? In ultimele saptamini, au aparut doua legi care au stirnit controverse teribile si aparent insolvabile. Prima e nationala si interzice cumulul pensiei cu salariul. Cea de-a doua are un caracter local, referindu-se la ieseni si, cu precadere, la mediul academic al orasului. Vorbesc despre noul cod de etica al Universitatii "Al.I. Cuza", ce interzice angajarea in institutie a membrilor aceleiasi familii, pina la gradul patru de rudenie. Ambele regulamente - sa o spunem raspicat de la bun inceput - pornesc de la intentii pozitive si realitati suparatoare ale societatii romanesti actuale. Fara nici o indoiala ca trebuie stopati asa-zisii "pensionari de lux", pe care ii tinem (noi toti), pe sume exorbitante (de la buget), in posturi unde probabil nici nu mai arata competenta necesara. In sfirsit, nimeni nu ar putea afirma ca o lege impotriva "nepotismului" (cu toata mizeria morala pe care el o implica) nu ar fi benefica, nu doar in Universitatea noastra, ci pe toate palierele institutionale ale Romaniei de azi. Si totusi, cum anticipam si cum se stie deja din dezbaterile gazduite generos de presa de toate culorile din tara, exista, in amindoua cazurile, cite un revers descurajant. "Pensionariada" Guvernului Boc nu si-a atins tinta reala - adica pe marii "baieti destepti", supravietuitori destoinici in orice regim si in orice context juridic -, insa a lovit, cu prisosinta, colateral, in primul rind in doctori si profesori/invatatori care numai "pensionari de lux" nu pot fi numiti atunci cind mai functioneaza inca intr-un spital/scoala dupa virsta legala a retragerii. In plus, prin eliminarea lor, reprezentantii coalitiei politice au pus in pericol intregul sistem, cu ramurile sale de sanat