Publicul-ţintă, chestiune ce ar trebui să fie determinantă pentru toate instituţiile de spectacol, pare a fi o problemă rezolvată pentru cele care-l menţionează expres în titulatură – printre ele, teatrele de animaţie pentru copii şi tineret. Acoperind însă o plajă de vîrstă destul de largă, de pe la 3 ani pînă pe la 17-20, nuanţările se impun cu necesitate. Mai mult, în cadrul aceleiaşi grupe de vîrstă, regizorii atenţi îşi organizează spectacolele pe mai multe niveluri de înţelegere, astfel încît ele să poată fi receptate cu tot atîta savoare la ambele capete ale intervalului. Şi chiar dincolo de acestea, de cei care rezonează la universul copilăriei şi la mijloacele specifice animaţiei. O incursiune printre teatrele de gen, prilejuită atît de ediţia 2008 a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie, organizată în decembrie trecut de Teatrul Ţăndărică, dar şi de alte premiere din ţară, pune în evidenţă cîteva aspecte legate de spectacolele pentru copii între 3 şi 7 ani, precum şi pentru cei între 6 şi 12 ani. Dar să luăm lucrurile pe rînd. Din prima categorie, reţine atenţia Gulliver în Ţara Lilliput după Jonathan Swift, o premieră a Teatrului „Mihai Popescu“ din Tîrgovişte, în regia lui Gabriel Apostol. Înainte de toate, trebuie subliniat că alegerea titlului şi montarea ţin cont de particularităţile spaţiului. Sala de tip underground, îngustă, dar foarte înaltă, impune constrîngeri de amplasare pe care regizorul a ştiut să le transforme în avantaje, recurgînd la formula uzitată în general, pentru a reda diferenţa de gabarit dintre Gulliver şi celelalte personaje, anume aceea de a distribui un actor în rolul principal, restul rolurilor fiind atribuite păpuşilor. Decalajul e însă accentuat, stabilind şi un raport faţă de natură. Dacă eroul „încape“ cu greu în lumea liliputanilor, el este, la rîndu-i, foarte mic în comparaţie cu marea învolburată de