Teatrul National dezvolta, in continuare, cu succes, un proiect demn de toata stima, "Teatru nou cu piese vechi". Ne propune sa ne amuzam de talcul inca foarte actual al scrierilor lui Costache Faca, Matei Millo si Costache Caragiali.
Dibaciul modelator al limbajului, traducatorul si scriitorul Romulus Vulpescu si-a investit harul in restaurarea unor fragmente din textele "batranilor", Costache Faca, Matei Millo si Costache Caragiali - unchiul lui nenea Iancu -, ei fiind printre primii nostri dramaturgi. Prin comedii de moravuri precum "Conversatii" (Faca), "Frantuzitele"(Millo) si "O repetitie moldoveneasca" (Caragiali), au impus calea teatrului romanesc in peisajul artei spectacolului din secolul al XIX-lea. Romulus Vulpescu a asamblat fragmente din scrierile inaintasilor, in special din "O repetitie moldoveneasca", in scopul de a ne atentiona ca "rumanismul" de atunci are corespondenta in cel de astazi, ca si in prezent limba romana e afectata de influente straine, ca snobismul si parvenitismul raman in actualitate. A reusit sa ne arate prin scenariul sau ca istoria repeta mereu metehnele ce au marcat diverse epoci.
Interpretare reusita
"Molto, gran’impressione" este o comedie spumoasa cu accente, insa, amare. Dan Tudor a regizat in termeni moderni scenariul. Din viziunea sa nu lipsesc cantecul si dansul, si nici o "proiectie" in final in ideea de a sublinia ca urmasii celor ce au initiat teatrul romanesc il slujesc, si astazi, cu aceeasi credinta. Viziunea sa regizorala denota inspiratie in multe gaguri si in antrenarea publicului printr-o relatie interactiva surprinzatoare. Prezenta printre spectatori a celor trei "dive": Elenca (Ileana Olteanu), Smaranda (Ilinca Goia) si Catinca (Monica Davidescu) se putea mai mult specula. Actritele sunt fermecatoare in "demoazelele" respective ce amintesc cu umor si de tipologii actuale. Reg
