Intr-un stat in care ar exista respect fata de autoritati si teama fata de repercusiuni atrase de incalcari ale legii, in care ar exista respect fata de opinia publica si anxietate in fata ideii de a negocia pretul dreptatii cu interlopii, cu coruptii, intr-o tara in care succesul nu s-ar obtine usor datorita pastrarii unor asi in maneca si folosirii lor intr-un context sau altul, Legea 298/2008, privind retinerea datelor, ar fi luata ca atare. Ca o masura pentru binele colectiv in detrimentul binelui individual, cum a fost prezentata.

Desi, din punct de vedere tehnic, spun specialistii APADOR-Ch, 298-ul da impresia unui act normativ bun, legea contrariaza si starneste reactii adverse opiniei publice din cel putin trei motive :

1. Ne obliga nu doar sa privim, ci sa ne reintoarcem intr-o epoca pe care am vrut-o incheiata definitiv si fata de care majoritatea dintre romani au resentimente profunde. Mici diferente intre ascultarea care a fost si ascultarea care este ne tin, insa, ancorati in realitate. Inainte de ’89 operatiunea era facuta de Securitate si de servicii adiacente, tacit si doar in cazul celor intrati in vizor ca "dusmani ai poporului". Acum e facuta de "autoritatile competente", cu anunt public si in cazul tuturor. Inainte era hulita, vazuta ca o forma de suprimare a libertatii individuale, opera a unui monstruos regim tiranic. Acum, ca vine dinspre U.E., ar trebui privita cu prosternare, pe principiul, inoculat de ani de zile, ca tot ce vine de acolo e bun.

2. Majoritatii covarsitoare ii creeaza nu teama ca mesajele, convorbirile, sms-urile ar trada veleitati de infractori sau ar devoala afaceri infratite cu crima organizata ori terorismul, ci disconfort - generat de o participare zilnica fortata la o "poiana a lui Iocan", in care subiectele de interes tin de detalii din cele mai intime ale vietii fiecaruia , si de suspiciunea ca exi