O comedie cu pretentii mici, deci asteptari mici, ceea ce face surpriza si mai placuta. "Role ModelS" nu pluseaza, si de-aceea e pana la capat amuzant in cel mai pur sens de DEX al lui amuzant, adica e vesel domne’, haios, si o tine-asa pana la capat.
Personajele, doi tipi in jur de 30
de ani, Danny si Wheeler, tovarasi vechi (ca doar, intai de toate, si asa cum spune si titlul, "Role Models" e un film despre prietenie). Cei doi sunt construiti pe prototipul ratatului - nu fortat, cum nimic in acest film nu e intins peste masura. Cei doi nu cad pe coji de banana si nu se manjesc cu frisca, dar pentru a-si castiga existenta conduc de colo pana colo prin Los Angeles o masina cu doua coarne si aspect de dricul circului. Promoveaza prin scoli si licee o bautura energizanta, Minotaur, si-s nevoiti sa o prezinte ca o alternativa ani-drog. Wheeler e chiar imbracat intr-un costum paros cu cap de animal preistoric si colanti de balerina.
Intelegeti ce vreau sa spun prin "ratati"? Asta e inceputul de la "Prieteni model", in care cei doi amici fac repede tampenii si ajung sa-si rascumpere greselile prin 150 de ore de munca in folosul comunitatii.
Si de-aici filmul devine original. Trebuie sa aiba grija de niste adolescenti cu probleme - alternativa fiind inchisoarea. Pustii sunt personaje excelente, pe care mai bine le descoperiti singuri, ca sa nu mai vorbim de cat de buni actori sunt copiii, Christopher Mintz-Plasse si Bobb’e J Thompson. Pe cel din urma il stiti, poate, din Fred Claus, unde, alaturi de Vince Vaughn, facea un rol bun si destul de maricel, tot de baiat bun, dar necajit si furios, cu aparente de golan. A nu se intelege gresit, nu asistam la vreo revelatie, iar "Prieteni model" are si el hibele lui. Spre exemplu, potul principal, relatia dintre Wheeler si Ronnie, nu merge absolut nicaieri, si in mod evident nici unul din
