Dacă n-aţi avea într-o zi treabă şi aţi vizita diverse birouri de politicieni cu funcţii prin Parlament, ministere, agenţii, primării mari, preşedinţie et cetera, aţi găsi invariabil plasmele cu diagonala de un metru şi jumătate deschise pe unul dintre posturile principale de ştiri, derulînd în surdină dezbaterile politice. Armatele de consilieri, de consultanţi şi experţi ar beneficia şi ele, într-un colţ al biroului, de acelaşi consum cultural oferit invariabil de Realitatea TV, Antena 3 şi, mai rar, N24. Nu că ar fi rău să avem o clasă politică şi o clasă birocratică mereu informată, mereu luînd pulsul ţării. Dar, ceea ce vrem să subliniem aici este puterea politică de care beneficiază respectivele televiziuni de ştiri, şi trusturile de presă pe care le reprezintă şi, implicit, patronii de media din această ţară, fiind mereu prezenţi în birourile în care se iau decizii mai mult sau mai puţin importante. Invitată la o emisiune audio transmisă on-line de către Hotnews.ro, Alina Mungiu Pippidi, preşedintă SAR şi raportor independent pentru Freedom House, declara: „Concentrarea media este extraordinar de periculoasă. Şi eu, care scriu raportul Freedom House, anual, am văzut: acum cîţiva ani am raportat că erau 14 patroni, în anul următor erau 9 patroni, şi acum am ajuns pe la vreo 4 patroni. Asta nu e normal. Avem mari proiecte constituţionale, dar aici realmente avem nevoie de o lege care există în majoritatea ţărilor civilizate“ şlegea antitrustţ. Argumentele analistei se mai refereau atît la proasta pregătire profesională a jurnaliştilor, cît şi la presiunile la care sînt aceştia supuşi de interese corupte. Chiar dacă nu avem şansa să trăim într-o democraţie autentică, avem neşansa să trăim într-o telecraţie cît se poate de autentică. Astăzi, politicienii nu dau nici pe departe seama cetăţenilor, cît dau seama moderatorilor de show-uri politice televizate şi