Aschia nu sare departe de trunchi, proverbul se potriveste perfect familiei Coppola, care a cucerit Hollywood-ul. Pe urmele regizorului Francis Ford Coppola a calcat si fiica sa, Sofia, a carei contributie artistica in calitate de regizoare o puteti remarca atat in "Lost in translation", cat si in "Marie Antoinette".
Directorii executivi de la studiourile Paramount nu au avut deloc incredere in regizorul de doar 32 de ani pe care tocmai il angajasera, asa ca au mai cerut inca unui regizor sa-l urmareasca pe Francis Ford Coppola pe platourile de filmare, pentru a fi tot timpul constient ca poate fi inlocuit in orice moment. In ciuda neintelegerilor, Coppola a avut incredere in el si in propria echipa si a transformat romanul lui Mario Puzo – "Nasul" –, intr-un film clasic al cinematografiei americane, ce a castigat doua premii Oscar. Alaturi de cea de-a doua parte, se numara printre cele mai aclamate productii, si in prezent gasindu-se in topul celor mai bune filme realizate vreodata, dar si al celor mai vizionate. Dupa "Nasul", Coppola a mai lansat pe marile ecrane trei productii, la fel de bine primite atat de cineasti, cat si de critica, "Nasul: Partea II", "Conversatia" si "Apocalipsul acum", cel din urma finantat chiar de el si rasplatit cu alte doua premii Oscar.
In schimb, dupa ce si-a irosit toti banii in "One from the Heart" (1982), investind 25 milioane de dolari intr-un film ce a avut incasari de doar 8 milioane, Coppola s-a concentrat mai mult asupra proiectelor personale, acceptand ocazional sa treaca in spatele camerelor de luat vederi. Desi in urmatorii 15 ani fiecare productie pe care Coppola a lansat-o pe marile ecrane a fost primita cu bratele deschise, inca se mai discuta despre reala calitate a unor filme precum "The Outsider", "Golanii", "Cotton Club", "Tucker: Omul si visul sau", "Nasul: Partea III" sau "Dracula". @
