"Odată, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv că fac speculă. «Cu ce?», i-am întrebat. Nu mi-au răspuns. Şi atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: «Cu idei, frate, cu idei»". (Petre Ţuţea)
Specula cu idei, percheziţiile după literatură pornografică şi biblii erau pentru Securitate motivaţiile aberante de a încerca să ţină sub supraveghere şi control mentorul unui grup destul de numeros de discipoli care se strângea în jurul lui Ţuţea. Cu astfel de argumente l-au târât la interogatoriu la începutul lui ’89 pe el şi pe cei care îl vizitau. "Bătrânului" însă nu îi mai păsa, nu mai avea ce să piardă, vorbea fără autocenzură, desprins de aceste mărunţişuri ce i se întâmplau. "Ce pot să-mi facă?! În fond, dacă mă omoară, îmi fac un bine", îşi aminteşte Marian Munteanu că i-a spus după vizita la Securitate.
Anii de detenţie, dar şi "neplăcerile bătrâneţii" îi aduseseră lui Nea Petrache, cum îl alintau studenţii, mai multe supărări. Vederea îi juca feste, se deplasa cu greutate, avea ameţeli şi un oarecare tremur, dobândit în urma bătăilor din închisoare şi care îl împiedica să scrie. Trăia în garsoniera lui modestă de lângă Cişmigiu, în care singura bogăţie erau cărţile şi manuscrisele. Era însă tot timpul înconjurat de binevoitori care îl ajutau, în ciuda avertismentelor şi a interogatoriilor, numai pentru a avea prilejul de a-i asculta ideile năucitoare.
Scriitorul Marcel Petrişor îşi aduce aminte că printre cei care îl vizitau în acea perioadă "erau Pan Izverna, Tăutu, nepotul lui Ţuţea, Viorel, Simion Ghinea… Lui nu îi păsa de supravegherea asta… Când nu mai ai familie, nu mai ai nimic, nu era însurat, nu era speriat, nu era îndrăgostit…
Vorbea în Cişmigiu cu studenţii de se adunau şi alţii de pe alte bănci, la Athénée toţi întorceau capetele pe la mese
