2009 poate fi privit ca un an cu o dubla semnificatie: 80 de ani de la inceputul colectivizarii in Uniunea Sovietica si 60 de ani de la declansarea aceluiasi proces in Romania. Schita de portret a fiecaruia din aceste doua evenimente va face obiectul a doua studii in paginile suplimentului "Aldine". Studiul de fata se va apleca, cum este si firesc de altfel, asupra colectivizarii in URSS, mai precis asupra perioadei 1927 – 1929 cand profilul campaniei de transformare socialista a agriculturii a fost decis. Motivul acestei ordini nu tine doar de cronologie, ci si de functia de model a experientei sovietice a colectivizarii.

Felul in care socializarea agriculturii a avut loc in Romania sau in oricare dintre democratiile populare este putin probabil de a fi inteles in afara arhetipului sovietic. Discutabil, motivatia si asemanarile colectivizarii au depasit in Romania subiectul adaptarii la context. Din ratiuni de spatiu dar si plecand de la faptul ca cele doua secvente constituie capitole aparte in istoria colectivizarii, studiul nu va discuta mostenirea leninista si viziunea lui Marx si Engels in practica colectivizarii (adica perioada de dinainte de 1927) si, respectiv, teribila suferinta umana provocata de "succesul ametitor" conform expresiei lui Stalin al colectivizarii (in cateva luni s-a socializat peste jumatate din lumea rurala a URSS) al carui varf este foametea din 1932 – 1933 soldata cu un numar de morti care variaza intre 2 si 5 milioane despre care tot mai mult se vorbeste astazi in termen de genocid. Impreuna cu aceste doua parti, s-ar fi putut argumenta ca procesul colectivizarii isi are temeinic infipte radacinile in leninism si, mai departe, marxism.

Pentru ca discutarea perioadei de dinainte 1927 si dupa 1930 lipseste, studiul va argumenta ca procesul colectivizarii reprezinta sublimarea poate cea mai izbutita a stalinis