Mai avea un chichirez crasma asta – nu se inchidea niciodata. Daca aveai chef de un lubrifiant la miezul noptii si nu doreai sa-l degusti acasa – urata mai e betia cand stai ca un cuc in fata unei fiole in propriul tau hogeac –, stiai sigur ca Politicosu te omenea chiar si sculat din somn. De altfel, dormitorul lui era la primul etaj, la al doilea mai erau niste dormitoare, intr-unul dintre ele se culca fata, iar cand vreunul nu se indemna sa dea ochi cu nevasta lui, fiind mai euforic, ori calcand pe bec din alta pricina, era cazat si el, ca la un hotel, dar fara nici o plata. Patronul cobora de indata pe scara daca auzea cum ii bate cineva la usa. Daca aveai dorinta sa stai cu cineva la taclale, ramanea langa tine si bea si el un pahar, doua, daca voiai sa fii singur, se ducea inapoi in pat, spunandu-ti sa tragi usa la plecare, fiindca se incuia singura cu yala. Nu-i era teama de hoti – toti respectau locul asta, ca pe un spatiu intangibil si sfant, nici politia si nici infractorii nu-i creau niciodata vreo suparare. Ce sa mai vorbim, era ca un loc de pelerinaj, ocrotit de pronia cereasca.

O singura data, o zgaiba de tinerel navalise amenintand cu un cutitoi in mana – pandise un moment cand Politicosu era singur, la orele diminetii – si-l somase sa-i dea toti banii pe care ii avea in casa. Patronul se dumirise rapid cu cine avea de-a face – ochii dilatati ai ipochimenului dezvaluiau ca se afla complet sub stapanirea drogurilor, fir-ar ele afurisite pe veci. Nu se infricosase, scosese doar pe tejghea pistolul lui antic, greu ca un tanc, fioros la vedere si ii explicase pedant ca banii din seara precedenta ii depusese la banca, dar ca mai are cate ceva si e gata sa-i dea cateva bancnote de cheltuiala, numai daca nu-i va irosi cumparand iarba. Uluit, martafachele si-a mai domolit impetuozitatea, s-a mai si dezmeticit din vraja stupefiantelor