28 Ianuarie – Pomenirea Sfântului Efrem Sirul
Efrem s-a nascut în Siria din parinti nevoiasi în vremea împaratiei lui Constantin cel Mare. El a fost ucenicul Sfântului Iacob din Nisibe, de la care a primit învataturile smereniei, nevointei, ascultarii si a rugaciunii neîntrerupte. Domnul l-a îmbogatit cu întelepciunea dumnezeiasca ce se revarsa prin cuvintele sale, însotite de lacrimi de umilinta, de bucurie si de recunostinta pentru Parintele Ceresc. Cartile Sfântului Efrem Sirul sunt pentru toti crestinii izvoare duhovnicesti pline de dulceata blândului Hristos. Dintre frumoasele sale rugaciuni, cea mai iubita este cea care se rosteste în timpul Marelui Post al Învierii Domnului: „Doamne si Stapânul vietii mele, duhul trândaviei, al grijii de multe, al poftei de stapânire si al grairii în desert, nu mi-l da mie. Iar duhul curatiei, al gândului smerit, al rabdarii si al dragostei, da-mi-l mie, slugii Tale. Asa Doamne Împarate, da-mi sa-mi vad pacatele mele si sa nu osândesc pe fratele meu ca binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin!”
Pentru darurile primite de la Domnul, pe care le-a înmultit prin aspre nevointe, clericii si poporul au vrut sa-l înscauneze cu sila episcop al Edesei. Atunci s-a prefacut nebun si oamenii l-au lasat în pace. Sfântul Efrem a fost un bun prieten al Sfântului Vasile cel Mare, pe care, atunci când s-au întâlnit prima data, l-a rugat sa-l învete limba greaca pentru a putea citi scrierile sfintilor parinti. Marele Vasile si-a ridicat privirile si sufletul spre cer si i-a zis Sfântului Efrem Sirul: „Aceasta mie nu îmi este cu putinta, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta; hai sa ne rugam!” si dupa ce s-au rugat îndelung amândoi sfintii în Biserica din Cezareea, credinta, nadejdea si iubirea lor catre Domnul le-a împlinit dorinta. Sfântul Efrem primise cunostinta limbii si a început a vorbi cu Sfântul Vasile cel Mare în greces