Mircea Mihăieş: "Nu ştiu cum naiba se face, dar când o aşa-numită „directivă europeană“ îi favorizează, le uşurează munca sau aduce foloase oligarhiei, serviciilor secrete ori aparatului represiv, e îmbrăţişată, adoptată şi promulgată cât ai zice peşte."
Cu alte cuvinte, când e să-i dăm cetăţeanului la cap, n-avem niciun scrupul, nu ne împiedicăm în proceduri, cutume şi alte flecuşteţuri. Legea e lege, şi cu asta basta!
Veţi spune că şi mărirea pensiilor, şi „reaşezarea“ cu cincizeci la sută a salariilor profesorilor tot legi sunt, şi încă aprobate de luni bune. După cum procentele din bugetul de stat alocate sănătăţii şi învăţământului sunt obligatorii. Dar nimeni nu are insomnii pentru că ele încep să mucegă iască în sipetele politicienilor. Important e că ei „veghează“ la bunăstarea şi fericirea noastră - bine apăraţi de gărzi de corp, protejaţi de maşinile blindate ori în spatele zidurilor groase ale instituţiilor statului.
Trecerea, pe ultima sută de metri, de către echipa Tăriceanu, în cel mai curat stil mafiot, a legii privind supravegherea telefoanelor, e-mailurilor şi SMS-urilor arată cât de responsabili sunt oamenii politici din România. Când e să mai adauge un bolovan la glezna debilei noastre democraţii, n-au nici cea mai mică mustrare de conştiinţă. Nici preşedintele Traian Băsescu n-a părut să sesizeze pericolul, promulgând fără comentarii legea. De-acum, aparatul represiv nu mai are nicio reţinere să facă pe faţă ceea ce făcea oricum, dar mai cu fereală.
E posibil - lansez o ipoteză absurdă - ca o astfel de lege să fie bună, ba chiar dorită de români. Dar, ca să fim siguri de acest lucru, populaţia ar fi trebuit să-i cunoască prevederile înainte de publicarea în Monitorul Oficial. Observ că politicienii sunt foarte atenţi să lanseze teme de dezbatere, dar numai când îi avantajează: de la reorganizarea
