"Evident, îi vine bine un costum din stofe fine", "Fermecătoare cu Farmec" sau "Azi la CEC un Leu depui, mâine el va scoate pui" sunt câteva din sloganurile publicitare care circulau prin ’89, deja de mai mulţi ani, pentru că nu se inova foarte mult în publicitate în perioada comunistă.
"Reclama e sufletul comerţului" era un aforism valabil şi în 1989, chiar dacă originalitatea reclamei era mai mică, iar comerţul era planificat. În lipsa mecanismului concurenţei, firesc pentru o economie de piaţă, e greu de imaginat că existau reclame. Şi totuşi, acestea se regăseau pe toate canalele existente la acea dată: în reviste, la televizor şi la radio, ca afiş, ca advertorial. Dar "într-o economie planificată şi publicitatea era planificată. Într-adevăr, lipsind presiunea concurenţei, campaniile publicitare nu aveau dinamica din zilele noastre. Am remarcat prezenţa aceloraşi reclame doi ani la rând, ceea ce astăzi ar fi greu de imaginat," ne-a declarat autoarea unei analize a publicităţii în perioada comunistă, conf. dr Delia Cristina Balaban de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
În epocă s-a încercat departajarea ideologică a publicităţii de tip socialist de cea capitalistă, aprig criticată. "T. Pavel, în cartea "Publicitatea şi reclama în comerţul socialist", apărută la Editura Ştiinţifică din Bucureşti, "explică" diferenţa dintre publicitatea din sistemul socialist şi cea din sistemul capitalist. "Din perspectiva ideologiei politice, publicitatea capitalistă este exact opusul celei socialiste, afirmă autorul mai sus amintit. În publicitatea capitalistă, reclama nu este decât un instrument de luptă pentru cucerirea pieţei, fiind folosită în mod abuziv, pentru a induce în eroare consumatorul şi «îmbracă de multe ori unele forme deşănţate, respingătoare». În acelaşi timp, publicitatea socialistă rep
