Câteva zile la rând, în plimbările romantice pe străzile vechi ale Nessebar-ului medieval, am întâlnit-o la umbra câte unui zid ruinat, lucrând, neobosită, mici capodopere din "dantelă de Kalofer"...

I-am admirat îndemânarea, tenacitatea, bunăvoinţa cu care explica turiştilor simbolistica fiecărui model. Avea ceva deosebit faţă de alte bulgăroaice meştere la croşetat, pe care le întâlnisem în drumurile mele. Să fi fost vorba doar despre deloc lesnicioasa ei îndeletnicire ori mai era ceva la mijloc? Chiar în preziua plecării noastre din Nessebar am îndrăznit să o abordăm. Nu ca turist, ci ca jurnalist... Aşa aveam să aflăm o poveste interesantă.

"DANTELĂREASA"

Se numeşte Galina Simeonova. Are un dar special al comunicării şi aveam să ne dăm seama că exista un motiv. Galina, astăzi pensionară, a fost vreme de 30 de ani redactor la cotidianul bulgar Karlovo Tribune. Lucrul cu aţa şi cu igliţa a fost iniţial un simplu hobby. Pe măsură însă ce timpul trecea, pasiunea se adâncea şi ea. Oraşul în care locuieşte se află în provincia Plovdiv, nu departe de celebrul Kalofer. În documentările sale jurnalistice s-a întâmplat adeseori să le vadă pe "dantelărese" la lucru. Migala şi dăruirea lor au inspirat-o. În 1988 a urmat cursurile de "lasetă de Bruxelles" din Kalofer, ţinute de două maestre ale acestui meşteşug – Penka Opeva şi Tanka Popova. "Este o muncă manuală foarte grea", avea să ne mărturisească. "În momentul de faţă, în Bulgaria, suntem doar zece femei care stăpânim acest meşteşug".

Nu se ştie foarte exact când au fost realizate primele dantele în Kalofer. Se presupune că tehnica a fost adusă către sfârşitul veacului al XIX-lea de o belgiancă, bonă la o familie înstărită din zonă. După alte surse, se pare că o tânără dintr-o familie de bulgari a plecat ca învăţătoare în Cehia şi apoi în Belgia, de unde s-a întors cu suveici,