Din dilema profunda a "pensionariadei" Guvernului Boc si a "nepotismului" Senatului universitar din Iasi nu se poate iesi decit prin "revolutionarea" caracterului national, prin creionarea unui individ (compatibil cu standardele apusene) care gaseste - in el insusi si nu doar pe hirtie - disponibilitatea de a pune "legea morala" mai presus de "legea naturala". Spuneam, in incheierea articolului de saptamina trecuta, ca, la noi, s-a instaurat un decalaj major intrelegea naturalasilegea morala. Cred ca ar trebui sa ne amintim cu totii faptul ca civilizarea individului se naste atunci cind el reuseste sa puna asa-zisa "lege morala" deasupra "legii naturale". Astfel, instinctele lui biologice (firesti) incep sa fie strunite (si canalizate chiar creator!) prin ratiune, bun simt si spiritualitate - inzestrari singulare ale rasei umane. Procesul este lung si, sa admitem, anevoios, presupunind - pe linga o inclinatie genetica minima catre idealul etic - si ani seriosi de efort educational, de constructie a caracterului. Se banuieste, in general, ca un teritoriu prin excelenta al faradelegii, cum a fost, de pilda, faimosul Vest Salbatic american, s-a civilizat prin impunerea autoritara a regulamentelor si codurilor juridice. Noi, romanii, privim cu un fel de nostalgie romantica spre acei parinti fondatori ai Lumii Noi, coplesiti fiind astazi, atit de frecvent, de dezmatul public al infractorilor in tara noastra. Trebuie sa intelegem insa un lucru elementar. Legile - oricit de dure - nu ar fi facut, in America pionieratului, nici cit o ceapa degerata, daca nu ar fi avut cine sa le aplice. Si aici nu ma gindesc la serifi supraumani, antrenati pe bani grei pentru a ucide si deveniti apoi eroi de balade western, fredonate pe saua unui cal. Ma refer, cu precadere, la marile caractere ale Americii inceputurilor, iesite din severa etica puritana si din constiinta debutului intr-o no