De 15 ani, ne văităm de soarta patrimoniului cultural. Cu fiecare an care trece, clădiri de patrimoniu sînt culcate la pămînt, prin complicităţi ale Primăriilor, ale Consiliilor Locale şi ale Ministerului Culturii. Ne plîngem că nimeni nu intervine, că potentaţi cumpără terenuri şi apoi distrug, pe acele terenuri, case sau parcuri, că frenezia construcţiilor nu ţine seamă de istoria acumulată în clădirile cu valoare de patrimoniu. Ca să construieşti lîngă zone protejate, îţi trebuie un aviz de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional din cadrul Ministerului Culturii. Aceste avize s-au dat foarte uşor. Ca să dărîmi o casă, tot Ministerul Culturii este complice la samavolnicie. Direcţia amintită mai sus dă un alt aviz şi spune că acea clădire nu e monument istoric, deşi istoricii şi arhitecţii susţin contrariul. De a doua zi poţi intra cu buldozerul. Şi s-a intrat masiv.

Acum, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, descoperă această realitate şi spune că situaţia este gravă. Anunţă măsuri. Vrea să intervină. Nu se lasă pînă cînd nu va face o „carte neagră“ a distrugerilor. Intenţia este minunată, dar să reamintim ministrului Culturii că orice intervenţie, pentru a fi credibilă, are nevoie de exemple. Orice campanie începe cu denunţarea ticăloşiilor săvîrşite în propriul perimetru. Ne-am fi aşteptat ca ministrul Paleologu să vină în faţa presei mult mai pregătit. Marţi, 27 ianuarie, el şi-a prezentat priorităţile mandatului său, în prima conferinţă de presă de la instalare. Şi a anunţat prioritatea mandatului său: patrimoniul naţional, conservarea şi salvarea sa. O simplă răsfoire a registrelor aflate la minister i-ar fi permis ministrului Paleologu să vadă că zeci de mii de case, în toată ţara, au fost demolate pentru că mai mulţi funcţionari publici (de pe la primării, dar şi de la Ministerul Culturii) au avut interesul să d