America! Izvor nesecat de speranţe, libertăţi, tehnologie, divertisment, hamburgeri. Amante.
Toate par să aibă un sens. De pildă, despre ultimul preşedinte american, George W. Bush, au circulat zvonuri că, între strategii antiteroriste şi consum de petrol, şi-ar fi găsit liniştea în braţele Condoleezzei Rice. Vedeţi, când vine vorba de-ale sufletului, nici mărimea şi nici culoarea nu mai contează. Ştiut fiind că tot zvonurile anunţau dimensiuni sexual-prezidenţiale reduse. Iubirea, păcătoasa! Acum, iată, se confirmă: la Casa Albă chiar nu contează culoarea.
CULORILE SUA. Ca orice oameni cu muşchi, preşedinţii Americii şi-au asigurat o viaţă sexuală bogată. Păi, din poziţia aia, nu prea ai cum să te fereşti de păcat. E ca şi cum, vorba aia, ai lucra la-ntors hamburgerii toată ziua. Suficient cât să-ţi vină mirosurile pe la nări, dar nu destul încât să ţi se-aplece. În fine, ca şi cum ai lucra într-un magazin de bijuterii scumpe. Păi, să nu le probezi şi tu puţin? Aşa şi cu preşedinţii. Probabil, nu ştiu, dar zic, că muierile vremii roiesc precum muştele-n jurul puterii. Să ia şi ele o guriţă. Să pună şi ele o mânuţă. Să-şi aducă şi ele puţin contribuţia la facerea neamului american. Nu găsesc în asta nimic străin de psihologia noastră primară. Pe principiul: "Dacă pot şi-i la-ndemână, de ce nu?". Exact aşa şi-au zis şi preşedinţii americani dimpreună cu amantele lor întru fericire.
La fel, probabil, mai toţi preşedinţii de ţări au amante. Dar, vorba aia, poveştile americanilor sunt întotdeauna niţel mai strălucite. Mai poleite. Mai pline de marketing lăuntric. Intrinsec. Mai vandabile. Mai calde şi mai proaspete. Mai colorate. Mai incitante. Mai darnice. Îl au pe "poţi să fii şi tu aşa" în ele.
Pentru edificare, iată două fragmente de viaţă. Americană şi cehă. Prezidenţială. Amoroasă. De inimă albastră. Pe care aţi pr
