In urma cu mai bine de un sfert de veac trei romani au incercat sa scape tara de dictator. Pentru aceasta au platit scump… Incepand cu data de 9 septembrie 1983, securitatea, posturile de militie, retelele de informatori ale ambelor organe au fost puse in stare de alarma. In primele zile, la nivel national, garile, autogarile, porturile maritime si fluviale, aeroporturile au fost puse sub observatie. Timp de trei saptamani, impresionante forte umane si mijloace materiale au fost trimise pe campuri, prin paduri si balti intr-o operatiune de cautare cum nu se mai vazuse de pe timpul confruntarilor armate cu "bandele contrarevolutionare" din munti, in anii ’50.
Au fost folosite nu numai masini de teren ci chiar si elicoptere. Erau cercetate autobuzele de linie, faimoasele RATA – dar si masinile care-i transportau pe studentii si elevii scosi la munca "voluntara" – de fapt cum nu se poate mai obligatorie – in agricultura. Filtrele de pe sosele insemnau oprirea si scotocirea tuturor vehiculelor. La 30 septembrie uriasa operatiune a incetat. Brusc, cum se pornise. Desigur, grosul populatiei nu a stiut nimic. Secretomania functiona din plin. Banuieli si zvonuri au existat, dar nimic precis. Cu exceptia unui grup restrans, adevarul a ramas ascuns. si nici acel grupuscul, alcatuit din functionari de rang foarte inalt din conducerea aparatului de represiune, n-a aflat decat faptele, nu si mobilul lor real. Cercetarile au incetat in momentul arestarii tinerilor Viorel Roventu, Nastase Petre si Nicolae Stanciu.
Fapta savarsita de acestia era, in ochii regimului, de o gravitate extrema: sparsesera un post rural de militie de unde luasera arme si munitie. Adevaratul mobil al actiunii lor nu s-a aflat decat dupa caderea lui Ceausescu, fapta care, paradoxal, le-a ingreunat cumplit situatia. In cele ce urmeaza, ne intemeiem pe marturia, de prima mana, a
