Două judecătoare, două verdicte diferite. Doi procurori şi tot atâtea atitudini faţă de exercitarea căii de atac. Efectul a fost cel deja cunoscut: Gorbunov a fost eliberat temporar pentru o intervenţie chirurgicală de glaucom şi bla-bla. Nimic rău până aici, sănătatea omului, fie el şi infractor, este importantă.
În acest moment, aproape că nici nu mai contează dacă Serghei Victor Gorbunov este cu adevărat criminalul. Până când procurorii vor ajunge în poziţia de a indica pe bază de probe cine este făptaşul mai este cale lungă.
Aşa că ne aplecăm asupra situaţiei descoperite. Carevasăzică, la aceeaşi instanţă de judecată – Tribunalul Dolj –, două judecătoare au decis, fiecare după dosar şi după propria conştiinţă, lucruri importante privind libertatea deţinutului Serghei Victor Gorbunov. Prima care a analizat cazul Gorbunov în 2008 a fost judecătoarea Aurora Samil. Aceasta a evitat să-l elibereze temporar din penitenciar, dar a avut grijă să-i respecte dreptul de a fi tratat pentru bolile sale. Şi a dispus internarea lui, sub pază, într-un spital al Ministerului Sănătăţii. Dacă scopul real al lui Gorbunov era fix cel declarat (dorinţa de a se trata şi vindeca, eventual), atunci deţinutul n-ar fi avut nici un motiv să conteste verdictul judecătoarei Samil. Numai simplul fapt că l-a contestat ne arată că puşcăriaşul urmărea să-şi atingă un scop ascuns. Că n-a acţionat singur şi că a avut oameni "de bine", "cu relaţii" în zona de influenţă a Magistraturii reiese şi din modul în care Gorbunov şi-a obţinut ieşirea din penitenciar. Dar şi din faptul că a reuşit "să dea cu tifla" ditamai Poliţiei braşovene – ba şi ditamai Poliţiei Române, din clipa în care a fost declarat urmărit general. Ca să nu mai vorbim despre refuzul extrădării cetăţeanului moldovean, în comparaţie cu graba cu care s-a decis, spre exemplu, extrădarea cetăţeanului român
