Primul la raport – generalul Vlad (9:55 – 10:15). Noutăţile, indiferent, cum ar fi fost prezentate, n-aveau cum fi liniştitoare.

Şeful Securităţii statului îşi prezentase în scris, fără îndoială, raportul privind ares­ta­rea diplomatului Răceanu şi rezul­ta­tele anchetei preliminare după anun­ţarea "fugii" lui Liviu Turcu. Le ra­portase, după obicei, întâi lui Ni­colae Ceauşescu. Apoi, în virtutea ro­lului de filtru al motivelor de ener­vare şi supărare pentru Tova­răşul, asumat de câţiva ani încoace de către Elena Ceauşescu, fusese Vlad chemat şi la Cabinetul 2.

Dacă "ai noştri trădau cauza", de peste hotare veneau veşti şi mai proaste. 15.000 de emigranţi maghiari din Canada trimiseseră scrisori de reclamaţie împotriva României Secretariatului Confe­rinţei pentru Securitate şi Coope­rare de la Viena. În Capitala unei ţări frăţeşti – la Varşovia – se striga "Jos Ceauşescu!". Iar Ambasada Franţei la Bucureşti trimite mereu emisari la Cluj să ia legătura cu Doina Cornea sub pretextul că fiica acesteia e cetăţean francez.

Poate că Elena Ceauşescu fusese de faţă şi la raportul făcut de gene­ralul Vlad secretarului general. Căci mai mult decât cu şeful Securităţii au durat întrevederile din cabinetul ei cu Emil Bobu şi Ion Radu. Jumătatea de ceas cu Poliana Cris­tescu (11:25 – 11:55) va fi recon­for­tat-o. Un ultim vizitator – gene­ralul Constantin Olteanu, secretar al CC – şi pauza de masă.

Până la 18:25, începând cu Emil Bobu se succed apoi la Cabinetul 2: Eugeniu Rădulescu (ce urmează a fi avansat peste câteva zile din funcţia de adjunct în cea de mi­nistru al Industriei Construcţiilor de Maşini); Emil Bobu (de patru ori!); Ioachim Moga (prim-secretar la Cluj); I.M. Nicolae şi Maria Ionescu (adevă­ratul manager şi specia­list de la ICECHIM).

Primul la raport – generalul Vlad (9:55 – 10:15). Noutăţile