Şlagăre celebre, "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?", "Sărutarea de adio", "Dă-mi guriţa s-o sărut", "Violete pentru fete".

Cine n-a ascultat măcar o dată aceste piese? Melodiile lui Jean Moscopol te poartă cu gândul la Bucureştiul anilor de demult şi la tabieturile celor care ieşeau la plimbare pe-nserat. Povestea lui Moscopol începe la Brăila, la 26 februarie 1903. Mama sa, Terpsihore, era din Constanţa, în timp ce tatăl său, Lascăr, grec, era de prin Mesimvria, stabilit la Brăila. Numele său real era Ioan Moscu. Se spune că talentul său l-ar fi moştenit de la cea care l-a născut, mama sa având voce de soprană. Încă din primii ani de viaţă a fost atras de muzică. Învăţase să cânte la mai multe instrumente. La Şcoala Greacă din Brăila micul Moscu fluiera tot timpul şi când trebuia, şi când nu însă melodiile pe care le alegea erau fluierate extrem de corect "cu un vibrato care încălzea sunetele destul de piţigăiate la acea vârstă. Tot pe atunci a luat şi primele lecţii de vioară cu profesorii Gion Cucuratos şi Costoglu", mărturisea un fost coleg de şcoală în volumul "Letopiseţul napolitanilor de la Dunăre", de Nicu Teodorescu şi Maria Elena Teodorescu. Pe lângă muzică, Ioan Moscu mai avea o pasiune: să construiască avioane din hârtie, stârnind invidia colegilor de clasă, ale căror planoare se prăbuşeau la scurt timp de la lansare. Institutorul Calinicos a fost primul care i-a descoperit pasiunea pentru muzică şi l-a îndrumat să studieze chitara. Ulterior, profesorul Costia l-a dus la Biserica Buna Vestire, unde dirijorul Gherasim l-a primit cu mare bucurie, dându-i posibilitatea să se afirme pe post de sopran. Cursurile liceale le-a urmat la Galaţi, la Liceul Pelarinos. Cu mare uşurinţă a învăţat cinci limbi străine. După ce a absolvit liceul s-a înscris la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Totodată a intrat ca muncitor practicant la Întrepri