Ce se intampla cand o ideologie bine intentionata si propaganda ei scapa de sub control? Pot exista situatii in care anumite demersuri inspirate de grija fata de mediu au rezultate dezastruoase? Care este semnificatia acestor cazuri? Poate excesul de zel al propagandei ecologiste si al politicilor publice inspirate de aceasta propaganda sa duca la catastrofe umanitare? Care este relevanta acestor situatii pentru felul in care evaluam miscarea ecologista? Sa privim la doua astfel de cazuri si sa vedem ce ne spun ele.

Malaria si DDT

Primul caz se refera la cresterea numarului de morti de malarie in tarile africane din cauza politicilor inspirate de lobby-ul ecologist de a interzice DDT (dicloro-difenil-tricloroetan), unul dintre cele mai eficiente si ieftine pesticide impotriva malariei. Datele sunt clare: conform cifrelor furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, 40% din populatia globului este expusa riscului malariei - in special populatia din tarile sarace -, 500 milioane de oameni sunt infectati, iar 1 milion mor anual, din care 75% sunt copii africani sub 5 ani. Asta in conditiile in care DDT, utilizat pe scara larga, a reusit eradicarea malariei in tarile dezvoltate si a avut succese impresionante in celelalte. Aceasta eficienta a fost consfintita public: chimistul elvetian Paul Hermann Mueller castiga in 1948 Premiul Nobel in Medicina pentru ca descopera rolul DDT impotriva insectelor care raspandesc malaria (acest pesticid fusese sintetizat inca de la sfarsitul secolului XIX). Sri Lanka ilustreaza convingator functia benefica a DDT. In 1964 incepe sprayerea cu DDT si, intr-un interval de timp de 10 ani, numarul persoanelor infectate scade de la 3 milioane la 7.500. Iar moartea din cauza malariei este eliminata complet. In 1964 Sri Lanka mai avea doar 17 cazuri de malarie. La fel se intampla in India. In 1945 aproape 1 milion de persoane au