Stirea suna cam asa:
“Executivul a adoptat o ordonanta de urgenta care ii apara pe sefii agentiilor si institutiilor publice de concedieri si de reducerile de salarii. Daca posturile lor sunt restructurate, acestia vor fi mutati pe alte posturi, la acelasi nivel de salarizare.” (Cotidianul)
Citesc stirea asa cum e scrisa, si primul lucru – de fapt prima intrebare care sare in ochi este: CINE anume ar opera respectivele concedieri si reduceri de salarii in randul sefilor de agentii si institutii publice? Raspunsul: guvernul, desigur. Cu alte cuvinte, executivul a adoptat un regim de urgenta un act pentru a apara o categorie de... propriile-i decizii. E ilogic. Bun, s-ar putea intelege gestul prin care fecioara virtuoasa care-si pune singura centura de castitate ca sa nu fie tentata sa faca pacatul adulterului cat timp sotul e plecat in Cruciade. Dar ce sa intelegem din aceasta paralela? Ca Guvernul a vrut sa se asigure ca nu cedeaza tentatiei de a face economie pe baza sefilor de institutii si agentii? Ca exista riscul ca in mintea murdara a vreunui ministru sa pulseze dorinta, tentatia irepresibila de-a restructura ministerul, cu sefi cu tot? Asa o fi. Doar ca nu sunt sigur ca gasesc vreo virtute acestei protectii, sau situatiei care e aparata. Din contra.
De fapt, implicatiile acestei decizii sunt mult mai serioase decat par. Cand vine vorba de efecte, articolul se refera doar la protejarea salariilor celor numiti politic, clientelei celor doua partide. Ce pare sa-i scape este ca nu e vorba doar de salarii, ci si de functii. Nu sunt protejate doar persoanele, este aparata si structura pe care o conduc.
“Ordonanta spune ca, in cazul in care postul vacant este inferior celui detinut anterior de persoana respectiva, acel post va fi ridicat la acelasi nivel ca functie si salarizare cu cel anterior. Aceeasi ordonanta arata ca, d
