În 2009, nu unul ci patru creatori îşi dispută titlul neoficial de „compozitorul anului”. Sursa: Katrin Talbot
Reprezentând epoci şi ţări diferite, cei patru şi-au găsit deja, după doar o lună din an, un loc principal în programele de concert şi în agendele caselor de discuri. Este vorba despre Henry Purcell (socotit „părintele muzicii engleze” – 350 de ani de la naştere), Georg Friedrich Haendel (marele maestru al Barocului – 250 de ani de la moarte), Joseph Haydn (primul dintre clasicii vienezi – 200 de ani de la moarte) şi Felix Mendelssohn(-Bartholdy) (200 de ani de la naştere). Această „listă oficială” adoptată (mai mult sau mai puţin) şi de instituţiile muzicale din România a fost extinsă, în funcţie de ţară, şi cu alte nume, cu rezonanţă puternică mai mult pe plan local. Ar mai fi vorba despre brazilianul Heitor Villa-Lobos, despre cehul Bohuslav Martinu, elveţianul Ernest Bloch, spaniolul Isaac Albeniz, germanul Ludwig Spohr şi lista poate continua.
Pe 3 februarie 1809, la Hamburg, se năştea pianistul, dirijorul şi compozitorul german Felix Mendelssohn(-Bartholdy), membru al unei importante familii de evrei creştinaţi. Era moda copiilor-minune şi aşa a devenit cunoscut viitorul compozitor, cântând la pian de la vârsta de şase ani, atrăgând atenţia inclusiv lui Goethe (de poeziile căruia avea să se apropie în repetate rânduri, ca sursă de inspiraţie pentru lieduri sau alte lucrări). La 17 ani a venit primul succes componistic prin Uvertura la „Visul unei nopţi de vară”. La 20 de ani a fost creditat cu redescoperirea muzicii lui Bach (uitată aproape două secole), prin dirijarea „Patimilor după Matei”. Mai târziu, la pupitrul celebrei orchestre Gewandhaus din Leipzig, avea să readucă în prim-plan şi alte capodopere, semnate de Beethoven sau Schubert. A fondat Conservatorul din Leipzig şi a continuat să-şi împartă timpul între pedagogie, in
