La 4 februarie, pictorul Constantin Piliuţă ar fi împlinit 80 de ani. Dacă nu ne-ar fi părăsit acum mai bine de 5 ani, ar fi dat o mare petrecere, cu mulţi prieteni, cu mâncare aleasă, dar nu fiţoasă, şi cu băuturi dintre cele mai cinstite şi generoase.
La această aniversare, Constantin Piliuţă dă, totuşi, o petrecere, peste vămi şi timp, ne vorbeşte, ne povesteşte, glumeşte cu noi şi îşi aminteşte. Caietele în care pictorul a scris, zeci de ani, ce a avut pe suflet sau pe cap, sunt răsfoite şi citite cu atenţie în vederea publicării scrierilor lui Constantin Piliuţă. Nu putem spune că ne apare un Piliuţă necunoscut pentru că artistul a fost mereu deschis, a pus pe pânză ce a avut de spus în plan artistic şi a scris în caiete ce ar fi avut de spus în faţă. De spus, nu de aruncat, pentru că în aceste "Caiete" este mult din viaţa şi sufletul său.
Pictorul Constantin Piliuţă era un cunoscător în ale mesei puse. Îi plăcea teribil să meargă prin pieţe, să asculte precupeţele, să surprindă curcubeul mişcării neîncetate, să simtă mirosul roadelor pământului. Observa totul şi, o arată scrierile din "Caiete", descria cu un talent de excepţie toate acestea.
Copilăria din Botoşaniul interbelic rămâne magia care i-a umplut viaţa cu căldură şi culori. În scrierile sale recreează tablouri ample, în care descrierile detaliate dau toată viaţa. Oralitatea scrierilor pictorului Constantin Piliuţă este atât de naturală şi prezentă, încât ai impresia că îl auzi pe artist vorbind, că simţi frigul peisajului înzăpezit sau căldura verilor sub cireşi, că simţi mirosul târgurilor şi al magazinelor, al fructelor şi legumelor, că gustul lor şi al mâncărurilor cu nume cifrat în regionalism îţi inundă cerul gurii, iar vinurile rămân fără umbră de secret atunci când sunt "aruncate în prăpastie".
"În aparenţa cărnii, Piliuţă străvede vaporo
