După „American Beauty“, Sam Mendes îşi continuă incursiunea critică în lumea „mic-burgheză“ (americană), adică lumea gărduleţelor albe, a stereotipurilor confortabile, a ipocriziilor relaxante.
„Revolutionary Road“ intră pe ecranele româneşti - păstrând ironia originalului - cu titlul „Nonconformiştii“. Bazat pe incomodul roman cu acelaşi nume al lui Richard Yates (1961), „Revolutionary Road“ descrie o catastrofă comparabilă cu a „Titanicului“, din care, de altfel, vin şi cei doi protagonişti - Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio.
Scena 1: Frank (DiCaprio) şi April (Wins let) explodează de energie şi speranţe; amândoi îşi doresc să aibă o viaţă extraordinară. Scena 2: Frank şi April au doi copii; explodează de plictiseală şi ru tină; certuri, adulter, disperare. Scena 3: Frank şi April decid să emigreze la Paris; explodează de speranţe; amândoi speră (din nou) să aibă o viaţă extraordinară. Scena 4: la fel ca în Scena 2. Ce intervine între Scena 3 şi Scena 4 astfel încât cei doi se întorc în zona otrăvită de disperare din Scena 2? Nimic extraordinar, doar faptul că Frank e promovat, ceea ce ar deschide o nouă eră de stereotipuri confortabile şi ipocrizii relaxante, punctată poate cu un upgrade la gărduleţul alb... Toate aceste ezitări şi alegeri sunt comentate cu o luciditate tăioasă.
Într-un fel, Mendes variază aici pe aceleaşi teme din „American Beauty“; este la fel de nemilos cu analiza lui ca şi acolo (ba, poate, şi mai crud) şi, pe alocuri, la fel de metaforic -, dar nu indescifrabil; faptul că lucrurile se petrec în anii ’50 nu trebuie să ne inducă în eroare: nu e o critică a trecutului, ci una a prezentului. Un film care n-ar trebui ratat, mai ales pentru temele serioase de reflecţie pe care le propune.
Filmul va avea premiera mâine, în Bucureşti, la Movieplex, Hollywood Multiplex, Light Cine mas, Cityplex şi la
