În 1989, pentru o călătorie cu metroul aveai nevoie de fise. Cartela magnetică de la metrou s-a introdus abia în 1995. „Scînteia“ din 5 februarie 1989 publica un reportaj de noapte - „Călătoria cu metroul... înainte de a o începe“, care le arăta cititorilor ce se întâmpla în orele când se întrerupea circulaţia din subteran. Reportajul era construit pe ideea „O călătorie cu metroul... Cine sunt oamenii din umbra ei?“. Ghid şi interlocutor era Tiberiu Moldovan, pe atunci „şeful biroului plan-dezvoltare al Întreprinderii de exploatare a metroului“.

„Inginerul Moldovan“ a fost după ‘90 directorul Metrorex (timp de nouă ani), iar acum se ocupă de proiectele cu finanţare internaţională ale aceleiaşi societăţi.

Lucrează de 30 de ani la metrou, şi era deja acolo pe 16 noiembrie 1979, când a plecat primul tren cu călători pe ruta Semănătoarea - Timpuri Noi.

Comisia fiselor

Reportajul descrie una dintre operaţiunile care au dispărut demult: strângerea banilor din aparatele de taxare. Echipe speciale adunau sacii cu bani din „turnicheţi“ (aparatele de taxare), pornind de la staţiile finale. Aceştia se aduceau în faţa unei comisii, se desigilau şi apoi începea numărarea lor.

Foloseau maşini speciale, fabricate la Sibiu, altfel ar fi avut nevoie de zile întregi pentru cele 3,5 tone de monede care se strângeau într-o zi. În bani, asta însemna cam două milioane de lei de la vremea respectivă.

Calculul este făcut aproximativ, de Tiberiu Moldovan, pornind de la numărul mediu de călători pe care-i transporta metroul într-o zi obişnuită: un milion de persoane.

Cu mult mai mult decât azi, când există un flux de circa 600.000 - 650.000 de persoane pe zi. Scăderea numărului de clienţi este explicată prin numărul de autoturisme. În 1989, când erau circa un milion de călători la metrou, în Bu