Pe scurt, scandalul se invarte in jurul unui contract aditional secret semnat de Statul Roman cu Sterling Resources LTD privind zacamintele de petrol si gaze din Marea Neagra. N-am sa discut aici aspectele economice ale intelegerii, la care ma pricep prea putin, sau despre legaturi de afaceri, cine e omul cui, cine e in spatele cui, asta e treaba presei de investigatie. In schimb, episodul arata cateva stricaciuni grave ale institutiilor politice din tara noastra, ale statului, partidelor si presei.

1. Statul. Am vazut si pe fostul sef al Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale si pe fostul premier (semnatarii contractului, respectiv a Hotararii de Guvern prin care a intrat in vigoare), spunand ca totul a fost facut legal. Mai mult, ca aceste acte s-ar fi facut chiar pentru “alinierea” la prevederile legale. Ceea ce nu ne spune fostul premier este ca prevederile legale cu pricina au fost adoptate …chiar de el:

“Guvernul Calin Popescu Tariceanu a modificat prin Ordonanta de Urgenta nr. 101 din 4 octombrie 2007 atat Legea minelor, cat si Legea petrolului. Modificarile aduse Legii petrolului au permis intocmirea celebrului act aditional incheiat intre Agentia Nationala a Resurselor Minerale si firma canadiana Sterling. Astfel, guvernul Tariceanu invoca „necesitatea uniformizarii cat mai urgente a taxelor si redeventelor cuvenite statului pentru concesionarea de activitati miniere si operatiuni petroliere“ si umbla la Legea petrolului in cateva puncte extrem de sensibile pentru soarta acordurilor incheiate de statul roman in domeniul petrolier.

Ordonanta in cauza abroga o serie de articole care se refera la acordurile petroliere. (…)Toate aceste modificari au permis ca firma Sterling sa poata modifica acordul petrolier cu statul roman.” (Cotidianul) Avem aici inca un exemplu cat de nociv este instrumentul ordonantelor de urgenta, si cat de usor p