Nu ma deranjeaza sa-mi beau cafeaua, in fiecare dimineata, de la espressorul asezat chiar la intrarea in redactie. Uneori, ca sa ies din rutina, imi mai cumpar cafea cu lapte si de la McDonald's.
Dar sunt unele dimineti in care mi-as dori sa mi se ofere cafeaua la pachet cu un "grazie bella", ca intr-o dimineata somnoroasa pe care am petrecut-o in Venetia. Sau sa am timp sa savurez cafeaua cu spuma de un deget, alaturi de un croissant cu ciocolata, pe o terasa pariziana cu scaunele "aruncate" in strada ce mai pastreaza inca urme de roua.
Azi de exemplu, nemultumita de prestatia espressorului, mi-am amintit cu drag de o cafenea din Viena, vizitata recent. O cafenea mai funky in care proprietarul, colectionar impatimit, a adunat de-a lungul vremii o multime de lucruri pe care clientii cafenelei le pot cumpara. Totul la Phil e de vanzare, de la scaune, canapele si mese pana la viniluri, carti si DVD-uri aglomerate in rafturi. Cafeneaua Phil mi-a fost recomandata de un prieten care locuieste in Viena de multi ani si care cunoaste toate cafenelele "neturistice" ale orasului. Eu am petrecut aproape doua ore la cafea cu lapte, cu spuma chiar de un deget, pe o canapea moale, putin ponosita care costa 350 de euro si am rasfoit o carte prea filozofica ce avea pretul de 12 euro. Parca eram in vizita la un prieten bun care adunase laolalta familii cu copii ce alergau desculti pe podea, chelneri imbracati putin hippie si boemi singuratici care citeau in liniste.
Si tot in Viena am mai fost sa beau o cafea tarzie la cafe- bar-club Tanzcafe jenseits, un local care in anii '70 fusese bordel si care a pastrat pana in ziua de azi toate elementele de design interior din acea perioada, de la canapele din catifea rosie, in forma de jumatate de inima, asezate in separeu, la tapetul budoir din camera principala.
As vrea ca si espressorul meu de la birou sa a
