In cautarea celor vinovati de actuala criza, colapsul economiei globale si recesiunea care a pus stapanire pe bunastarea americanilor, unii analisti incep sa isi dea seama ca si academicienii - impreuna cu teoriile lor - alaturi de economisti poarta o mare parte din vina atunci cand vine vorba de actuala situatie tulbura a economiilor mondiale.

Pentru a vedea in ce masura sunt vinovati economistii si de ce merita sa ajunga sub acuzele opiniei publice, trebuie sa ne uitam atent la motivatiile reactiilor politicienilor si bancherilor, informeaza The Times.

Poate este adevarat ca toti bancherii sunt lacomi, politicienii insetati dupa putere, cei care se ocupa de reglementari orbi si contabilii nescoliti destul. Greselile lor sunt motivate. In cele din urma bancherii nu vor vrea niciodata sa piarda bani si politicienii nu vor renunta la putere.

De cealalta parte, economistii isi motiveaza actiunile simplu: "pentru ca ei au crezut ca analizele lor si previziunile au sens".

Acum multe generatii, John Maynard Keynes a dat un raspuns frumos pentru a arata motivatia lacomilor. Fie ei insetati de averi, putere sau idei intelectuale.

"Cetatenii practici, care se considera un exemplu pentru orice influenta intelectuala, sunt in general sclavii intelectuali ai unui economist defunct. Cei care sunt innebuniti dupa autoritate se bazeaza pe academicienii de acum zeci de ani in urma", a spus Keynes.

Cei innebuniti de autoritate, in zilele noastre, abordeaza probleme care s-au discutat inca din 1960 in cadrul unei dezbateri, castigata de partea celor ale caror teorii s-au dovedit a fi gresite. Tema dzbatuta a fost eficienta pietelor si rationalitatea investitorilor, consumatorilor si afaceristilor.

Pentru cele doua dubioase adjective, "rational" si "eficient", s-au construit modele ale unor superstruct