Echitatea sociala si bunastarea economica nu sunt concepte separate. Fara crestere si prosperitate economica, nici o tara un poate subveni aspiratiilor sociale ale cetatenilor ei. Dar, pe de alta parte, nici o tara nu poate fi considerata cu adevarat prospera atat timp cat o parte din cetatenii sai sunt lasati sa se descurce singuri impotriva ignorantei, a foamei si a bolii."

Fostul secretar general al ONU Kofi Annan

Printre efectele cele mai ingrijoratoare ale crizei financiare nu regasim doar scaderea puterii de cumparare a clasei de mijloc, ci si trecerea sub pragul saraciei a unui numar sporit de cetateni. Atunci cand "ciclul virtuos" al cresterii economice se opreste, cei care erau pe muchie si supravietuiau pe linia de plutire risca sa coboare brusc sub limita saraciei.

Problema nu este doar una nationala – intr-o economie globala, interdependenta, prosperitatea si saracia sunt interconectate. De cresterea nivelului de trai dintr-o tara beneficiaza si alte tari mai putin dezvoltate, prin schimburi comerciale, dar si prin asistenta pe care tara "instarita" o furnizeaza prin programe de cooperare internationale tarii in curs de dezvoltare: campanii de alfabetizare, de vaccinare, de ecologizare, de buna guvernare, de sustinere a societatii civile etc.

Asistenta internationala se adauga astfel fluxurilor comerciale si financiare pentru a crea o multime de legaturi invizibile intre popoarele lumii, iar atunci cand economia globala creste, in principiu creste si ajutorul international. Dar ce se intampla atunci cand finantele se prabusesc, tragand dupa ele economia si, implicit, asistenta internationala?

Cu mai putine taxe colectate din cauza crizei, donatorii traditionali din tarile dezvoltate vor avea dificultati in a mentine asistenta internationala la nivelurile atinse in trecut. Deja in 2007 doar tarile nordice, Olanda