Aristotel definea omul drept "zoon politikon”. Adică spus pe limba noastră, fără prea multe subtilităţi, omul este un "animal politic”. Dar ce aţi spune dacă aţi afla că politică există şi în afara lumii umane? Iar subtilităţile acestui mod de existenţă sunt vechi de când lumea?

Monarhii absolutiste, lovituri de palat, asasinate, democraţii parlamentare, controlul demografic al propriilor popoare, asasini sub acoperire, operaţiuni militare conduse de generali, fără epoleţi dar extrem de autoritari, războaie de cucerire, alianţe şi tratate, nescrise dar respectate. Pe scurt: o viaţă politică trepidantă. Nu, nu ne referim la episoade ale istoriei umane. "Politicienii” pe care-i avem aici în vedere nu stăpânesc arta oratoriei. Ei sunt doar nişte animale. Dar duc o viaţă deosebit de complicată, care se derulează după nişte principii prezente, de foarte multe mii de ani, şi în cadrul civilizaţiei umane. Singura deosebire este că, oricât ar fi de complexă, politica lor nu crează istorie. Şi nu lasă în urma sa nici un fel de vestigii, pe care să le admire urmaşii lor.

Animale cu viaţă socială

Oamenii de ştiinţă au fost convinşi, până de curând, că omul este singura fiinţă terestră capabilă să trăiască în societăţi organizate, bazate pe rpectarea unor reguli şi constrângeri liber consimţite. În ultimele câteva decenii aceste convingeri au început să fie din ce în ce mai des contestate. Părăsind confortul călduţ al birourilor şi laboratoarelor, o nouă generaţie de savanţi s-au dus în junglă, unde au început să studieze comportamentul animalelor la ele acasă, chiar în mijlocul naturii. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Dotaţi cu aparatură ultramodernă, aceşti temerari au făcut o serie întreagă de descoperiri care sunt pe cale să arunce în aer nişte idei mai vechi, dar atât de împământenite încât au deven