Nu mă număr printre fanii înrăiţi ai edilului Radu Mazăre (în ciuda a ceea ce crede dragul nostru domn Stancă). Dar nici nu pot spune că îmi este total antipatic. Dimpotrivă.

Uneori îmi place să-l alint Răducu şi să-mi exprim în faţa lumii „plăcerea" de a-i admira viaţa şi opera. Adevărul este că imaginea poleită de realizări, pe care şi-a creat-o cu mare iscusinţă, poate prosti uşor. În esenţă, treaba nu-i chiar aşa roz. Cu toate acestea, electoratul este topit după Mazăre al nostru, aşa cum este Răduleasca topită după Dani. Şi, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut mai mult să-l lase pe Elan pentru Răducu. Făceau un cuplu mai potrivit. Dar asta este altă poveste mondenă. Revenind la „dragostea" pe care i-o port, trebuie să vă spun, cu durere în suflet, că, din punctul meu de vedere, totul s-a terminat între noi. Nu mai am sentimente, nu mă mai revolt, nu mă mai amuză nimic. Motivul este simplu: nu am văzut în el decât un individ avid după putere, încolţind-o pe blonda Elena Udrea. În plus, în momentul în care l-am informat că mi-aş dori să realizez un interviu cu importanta sa persoană, mi-a răspuns cu o încercare de zâmbet ironic: „De unde eşti? ZIUA? A, nu... de ce să vă dau interviu? Aveţi voi ce să scrieţi... rechizitorii şi alte alea!". Şi a fugit. Păi bine, domn' primar! Unde ţi-e atitudinea de altă dată? Unde este sfidarea, pentru că mie asta mi-a părut eschivă şi nimic mai mult. Unde este „iubirea" aia faţă de presă? Nu ai vrut nici să vorbeşti, uitându-te ţanţoş în ochii mei, spunându-mi, printre gene, că eşti „the best". Unde este Mazăre infatuatul, unde este jmekerul de Constanţa? Eu nu l-am mai văzut. Atunci de ce să-mi mai pese de tine, primarule? Pentru că ai făcut atâtea pe care nimeni nu le crede? Fie la tine, acolo! Pentru mine ai ajuns un Vanghelie mai mic, lipsit de almanahe. Ai grijă, Răducule! Devii neinteresant! Iarna nu faci niciun spor