Raul se face incetul cu incetul: an de an se mai adauga o lege care ingradeste libertatea de miscare a indivizilor. Pe nesimtite aproape, sanatatea democratiei este subminata chiar din interior, sub semnul "securitatii" cetatenilor.
Schimbarile sunt atat de imperceptibile, incat publicul larg abia le observa - sau cand acest lucru se intampla, orice dezbatere publica are loc pentru o perioada limitata de timp, dupa care moare de la sine, fara a produce vreo revenire la situatia anterioara.
Pericolele masurilor supraveghere sunt, intr-adevar, exagerate cateodata, in scopul crearii unei isterii populare.
In Marea Britanie insa, un comitet al Camerei Lorzilor a deschis o ancheta cu privire la moartea inceata a vietii private, in defavoarea camerelor de luat vederi cocotate pe stalpuri si a programelor de supraveghere de tot felul, informeaza The Guardian.
Este adevarat ca britanicii au ajuns sa considere statul un fel de "Big Brother" care le urmareste, nu numai prin 4 milioane de camere de luat vederi, orice miscare. Nu sunt rare cazurile in care vecinii vigilenti cheama politia la o simpla schimbare a rutinei unor locatari de pe aceeasi strada.
Insa este la fel de adevarat ca simpla colectare a datelor, dezbatuta si la noi in ceea ce priveste pastrarea arhivelor apelurilor telefonice, "risca subminarea relatiei fundamentale intre stat si cetatean".
Intimitatea nu este doar o preconditie a vietii de calitate, ci o parte a intelesului termenului libertate. Libertatea nu poate exista fara sfera privata.
Domnia legii, in orice regim care se vrea democratic, trebuie sa fie sustinuta de limitarea puterii executive si libertatea individuala.
Sub ochiul vigilent al camerelor de inregistrare si al tuturor arhivelor electronice care documenteaza micile detalii ale vietii milioanelor