Aproape sigur, dacă vedeţi un copil, al dumneavoastră sau al altcuiva, luând de pe jos cine ştie ce mizerie pe care o va băga imediat în gură, veţi încerca să-l aduceţi pe calea cea bună, împiedicându-l să-şi satisfacă dorinţa. Dacă însă o veţi întreba pe mama lui de ce nu intervine, veţi primi (în cazul în care mama este o intelectuală de ţinută) un răspuns uimitor, pentru un nespecialist. Este un comportament instinctiv!
Copiii culeg tot felul de obiecte, de pe podea, din iarbă, de pe trotuar, şi le bagă în gură fiindcă acesta este unul dintre modurile lor de a explora lumea înconjurătoare. Dar de ce folosesc simţul gustului, când au la îndemână văzul, auzul, pipăitul şi chiar mirosul, mult mai potrivite pentru identificare sau recunoaşterea obiectelor?
Am văzut copii gustând cu plăcere pietriş, tot felul de resturi dubioase şi chiar omizi sau muşte. Despre unii dintre ei ştiu cu siguranţă că refuzau sistematic lucrurile delicioase pregătite cu trudă de mamele şi bunicile lor. De ce? Tot ce este instinctiv ar trebui să aibă un avantaj în mecanismele evoluţiei, altfel nu s-ar menţine timp de milioane de ani. Apare posibilitatea ca mâncatul de murdării să ne fi ajutat să supravieţuim ca specie, că este ceva bun şi la urma urmei sănătos.
Astfel s-a născut "ipoteza igienei". Milioanele de bacterii, virusuri şi mai cu seamă viermi care pătrund în organismul nostru o dată cu "murdăriile", stimulează dezvoltarea unui sistem imunitar solid. Viermii, cunoscuţi până de curând ca simpli paraziţi, pot corecta funcţionarea defectuoasă a acestui sistem, care ar duce la boli autoimune şi alergii, de exemplu astmă.
Dacă adăugăm la acestea şi studiile epidemiologice care arată o creştere substanţială a afecţiunilor legate de sistemul imunitar, cum ar fi scleroza în plăci, diabetul de tip I, colitele inflamatorii
