Văzuţi din spaţiu, prin cel mai puternic satelit comercial al lumii, oamenii adunaţi în jurul Capitoliului la învestirea lui Obama arătau ca nişte furnici viteze care voiau să pună stăpînire pe un tort gigantic. Printre asteroizi şi comete, astronauţii americani urmăreau, de asemenea, învestirea noului lor preşedinte.

Fără îndoială, dictatorii din toate timpurile ar fi invidioşi. Tablouri, sculpturi, street-art, poezii, cărţi, inepuizabile urale artistice au fost închinate noului lider al lumii libere, alături de o mare comercială de brelocuri, brichete, pamperşi, tricouri, păpuşi şi tot ce şi-au mai imaginat comercianţii că ar putea să poarte desenată faţa lui, care îşi bate valurile pînă în cele mai îndepărtate colţuri de planetă albastră.

Chiar şi cel care îşi exersează continuu ochiul critic, căutînd după nereguli triviale, în orice temă diafană de meditaţie, dulăul mediatic global, a chiuit lung, mai multe nopţi, în semn de admiraţie. Orice alt fel de lătrat stingher a fost absorbit în bucuria, fervoarea mondială, care a înconjurat festivităţile de învestire a noului lider american. Dacă brelocurile şi poeziile au stîrnit o undă de mirare asupra fascinaţiei aproape hipnotizante pe care o trezeşte Barack Obama în rîndurile maselor şi ale elitelor deopotrivă, de abia comportamentul mediatic din jurul noului Captain America este cu adevărat surprinzător. Pentru că Obama nu mai este un politician supus judecăţii jurnaliştilor, un preşedinte care are de demonstrat că îşi merită adulaţia mondială, ci un subiect care vinde produsul mediatic. La fel ca sexul, Brangelina, fotografiile cu animăluţe şi bebeluşi. Dar nu chiar aşa.

Unii şi-au exprimat îngrijorarea faţă de puterea pe care un singur om o manifestă asupra maselor şi asupra mass-media. Au adus ca exemple nefericite ale istoriei toate celelalte cazuri în care o astfel de hipnoză politică s-