Emil Boc ar fi trebuit să-şi dea seama că un altul înaintea sa, Călin Popescu Tăriceanu, a împărtăşit aceeaşi iluzie, dându-i lui Sorin Ovidiu Vântu Delta şi zăcământul de uraniu de Budureasa.

1 Numirea de către Emil Boc a unui om al lui Sorin Ovidiu Vântu în postul de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale. Multă lume s-a întrebat ce se ascunde în faţa diversiunii puse la cale de trustul media al părintelui FNI în chestiunea zăcămintelor de gaz. Date fiind aşa-zisele dezvăluiri ale deontologilor contracost de la Realitatea şi Cotidianul, unii au fost tentaţi să creadă că e vorba de un gest de slugărnicie faţă de Traian Băsescu. O minimă cunoaştere a şacalului Sorin Ovidiu Vântu, cel care a reuşit nu numai să scape nepedepsit pentru ticăloşia numită FNI, dar, mai mult, să şi devină proprietarul unui imperiu mediatic, ar fi trebuit să le spună că Sorin Ovidiu Vântu nu-şi urmăreşte decât propriul interes. În cazul de faţă, interesul l-a constituit plasarea unui om de-al său în fruntea unei agenţii-cheie în materie de lovituri financiare. Un om plasat pe faţă, desigur, pentru că, la o simplă investigaţie, s-ar descoperi că părintele FNI are mulţi alţi demnitari, lideri de partide şi parlamentari pe listele sale de plată. Emil Boc s-a grăbit să-i facă pe plac lui Sorin Ovidiu Vântu. Cu acceptul şefului său de la Cotroceni, e de presupus. Imberbul premier a socotit, probabil, că Sorin Ovidiu Vântu, drept recunoştinţă, îl va sprijini cu imperiul său mediatic. Emil Boc ar fi trebuit să-şi dea seama că un altul înaintea sa, Călin Popescu Tăriceanu, a împărtăşit aceeaşi iluzie, dându-i lui Sorin Ovidiu Vântu Delta şi zăcământul de uraniu de Budureasa. Rezultatul? Campania dusă de Realitatea TV şi Cotidianul împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu în chestiunea aşa-numitei vânzări a zăcămintelor obţinute prin decizia Curţii de la Haga.