De obicei, atunci cand o firma se inchidea peste noapte, recuperarea de catre angajati a salariilor restante se dovedea adesea o misiune imposibila. Pana in urma cu trei ani, instanta era singura solutie, insa litigiile puteau dura ani intregi, iar efortul inscrierii intr-un maraton judiciar, pentru recuperarea unor salarii restante, ii facea pe multi angajati sa se lase pagubasi.
Teoretic, de doi ani, situatia s-a remediat, in sensul ca statul a creat Fondul de garantare al salariilor - un buget gestionat de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si alimentat din cotizatiile agentilor economici.
Potrivit legii, in situatii in care firma la care au lucrat ajunge in insolventa, angajatii isi pot recupera salariile din acest fond. In realitate, probabil ca putini dintre timisenii ajunsi in aceasta situatie stiu ca exista acest fond, pentru ca nu a existat nicio solicitare de acoperire de salarii restante, pe Timis, in ultima perioada. O masura de precautie
Pana in 2007, salariatii care erau pusi pe liber de pe o zi pe alta, la o firma ajunsa in insolventa, si nu puteau sa-si recupereze salariile restante aveau la dispozitie doar varianta de a apela la instanta. Pe langa costurile inerente unui proces, actiunea se putea intinde pe luni sau ani, neexistand garantia recuperarii banilor. De aceea, foarte multi angajati ajunsi in asemenea situatii abandonau din start ideea ca ar mai putea sa-si recupereze banii neachitati. Statul roman a perpetuat acest sistem, avantajos pentru mediul de afaceri si dezavantajos pentru angajat, ani de zile, iar sistemul ar fi ramas acelasi si azi daca Romaniei nu i se impunea, odata cu aderarea, si gasirea unei modalitati de a acoperi salariile restante ale angajatilor firmelor ajunse in insolventa.
Asa s-a nascut, in ianuarie 2007, Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, dat in ad