Cradle to Grave a fost o idee care mi-a placut teribil in British Museum, scrie Anne Marie Blajan pe blogul sau. Se afla in sectiunea Living and Dying, adica acolo unde sunt prezentate obiceiuri ale diferitelor popoare referitor la evenimente din viata unui om si modul in care se raporteaza la ele: boala, nastere, casatorie, moarte.
Cradle to Grave este o metafora si arata modul in care trateaza societatea britanica moderna boala. Proiectul este format dintr-o tesatura in doua bucati cu o lungime de 13 metri fiecare, in care sunt cusute 14.000 de medicamente, cam cate ia un britanic intr-o viata. Medicamente pe reteta, nu si cele pe care le cumperi din farmacie, ca automedicatie.
Pe una dintre bucatile de panza este povestita viata unui barbat, pe cealata a unei femei. Pe langa aceste bucati de material in care sunt cusute pilule ami sunt si obiecte precum seringi, pungi de perfuzii sau bucati de metal care inlocuiesc un sold sau o incheietura, precum si poze ale unor oameni obisnuiti, prieteni ai celor care s-au ocupat de proiect, surprinsi in diferite evenimente ale vietii lor legate de sanatate sau boala: un bolnav de cancer, fisa medicala a unui nou-nascut, fotografii cu un nou nascut si parintii lui sau cu batrani bolnavi de Alzheimer.
Povestea medicala a vietii unui om este rezumata simplu, atat pentru barbat, cat si pentru femeie. Barbatul are astm si episoade de febra in copilarie, dar in rest se bucura de o sanatate buna, cu exceptia unor mici indigestii, pana cand ajunge la 50 de ani si atunci incepe sa il doara spatele. La 70 de ani renunta la fumat in urma unei infectii la plamani si ia medicamente pentru a-si tine sub control tensiunea arteriala in ultimii 10 ani ai vietii. Moare brusc, in urma unui atac cerebral la varsta de 76 de ani, o varsta considerata ca durata medie de viata la barbatii britanici. In ultimii 10 an
