Cum ne putem propulsa valorile nationale, decit punindu-le intr-un context universal!? Shakespeare si Cartarescu suna minunat! Din pacate, lumea noastra literara e meschina si nu poate intelege nici strategia, nici maretia unui astfel de eveniment. "De la Shakespeare la Cartarescu". Nici mai mult, nici mai putin: acesta este titlul expozitiei de gravura (s.n) al carei vernisaj a avut loc pe 29 ianuarie, la ora 19, in incinta Institutului Cultural Roman din Bucuresti. Informatiile privind evenimentul au fost de data aceasta extrem de parcimonioase. Ziarele "Cotidianul" si "Ev. Z.", precum si revistele culturale afliate, in care macar o data la doua zile apar articole, interviuri cu si despre Cartarescu, s-au marginit sa prezinte evenimentul doar ca pe o simpla stire. Ma interesau comentariile. Le-am cautat pe Google. N-am gasit nici unul. Si totusi, legind stirile una linga alta, am aflat cite ceva. Si anume, ca expozitia a fost organizata la initiativa Universitatii Nationale de Arte si ca prezentarea a fost oficiata de insusi rectorul acestei institutii, d-na Ruxandra Dumitrescu, in opinia careia evenimentul trebuie vazut ca pe "o lectura pe deplin inteleasa", desigur, in sens plastic, a celebrelor Sonete ale lui William Shakespeare si a volumului, de acum la fel de celebru, De ce iubim femeile, de Mircea Cartarescu. Imi pare rau ca pe masa mea de lucru nu am cele doua tomuri ca sa le compar. Desigur, fiind scris in secolul vitezei, volumul lui Mircea Caratarescu e mai consistent. Am mai aflat ca expozitia a fost organizata la initiativa doamnei sau d-rei lector Anca Boieriu, care, pornind de la aceste doua nume, a vrut sa atraga atentia asupra faptului ca tehnica gravurii "incepe sa dispara de pe simezele galeriilor de arta din Bucuresti", tinind o pledoarie, in acest sens, pentru revenirea ei. Am mai aflat, de asemeni, ca la vernisaj a fost prezenta insasi "muza"