Degeaba ne plingem noi prin ziare de cit de provincial, de murdar, de motolit si tot mai vestejit cu trecerea timpului e orasul nostru, primarul nu aude, nu vede, nu stie. Pe vremea lui Ceausescu, erau unii care il absolveau cumva pe dictator de multe ticalosii - de pilda, de lipsa alimentelor din magazine -, spunind ca dictatorul nu stie ce se intimpla in tara, fiindca el nu cunoaste realitatea romaneasca direct, ci prin intermediari: ministri, consilieri, inspectori etc. Intermediari care - de teama, fireste - ii ascundeau adevarul despre lipsurile vietii noastre de zi cu zi, ii raportau productii agricole sau industriale aberante, reusite fulminante in toate feliile vietii nationale etc. Unii din cei care ii acordau astfel de circumstante atenuante o faceau poate din naivitate. Altii or fi avind vreo misie, ca si cei care colportau zvonuri linistitoare, lansate de "specialisti", cum ca dictatorul e bolnav, acus-acus crapa si scapam de el. Misia era, stiti bine, aceea de a mai ridica din cind in cind capacul de pe oala sub presiune sociala, sadind in omul de rind rabdarea si speranta ca seful cel mare va afla si va lua masuri benefice pentru el, sau va muri, spre binele tuturor! Ciudat e ca si acum aud mereu asemenea scuze livrate in beneficiul cutaruia sau cutaruia dintre sefi, desi nu se mai poate vorbi de existenta pe toate drumurile a provocatorilor si a altor "specialisti" sau de frica din oasele supusilor de a raporta sefului pe sleau situatia din domeniul pastorit. Insa faptul ca cei de sus apeleaza mereu si mereu, cind sint strinsi cu usa, la scuza "nu stiu, n-am stiut!" ne-a marcat si pe noi, oamenii de rind, care continuam sa ne lasam pacaliti. Iata, de pilda: cine il impiedica pe ministrul "Sanatatii" sa stie ce se intimpla prin spitale? Oare e normal ca el sa afle odata cu noi, din presa, ca mor pacientii cu zile din cauza incompetentei medicilor sau di