- Editorial - nr. 256 / 12 Februarie, 2009 De multe ori ne-am intrebat de ce noi, romanii, suntem un popor sarac, desi aparent n-am avea motive? Dintre toate tarile invecinate, Romania este fara indoiala cea mai dotata in resurse naturale si, totusi, nu intamplator sintagma "sarac in tara bogata" nu numai ca ni se potriveste, dar pare a fi nascuta la noi. Un lucru este cert: saracia invocata si pe care o ducem in carca nu-i de azi, de ieri, ci de foarte multa vreme. Daca ne intoarcem din nou la romani (anii 106-275 e.n.,) acestia nu ne-au cucerit doar pentru a mai bifa o victorie in palmaresul lor. Imperiul lui Traian avea nevoie nu numai de glorie, ci in primul rand de bogatiile Daciei, care nu erau nici putine si nici neinsemnate. In cei peste 165 de ani de dominatie, romanii au organizat exploatari importante de aur, argint, cupru, de alte minerale si materii prime. Crede cineva ca celebra si grandioasa "Columna Traiana" din centrul Romei a fost realizata cu bani din visteria imperiului? In plus, acest imperiu, ajuns la maxima extindere, avea nevoie de venituri tot mai mari, nu numai pentru a-si alimenta opulenta, ci si pentru a mentine intacte imensele sale granite asediate tot mai des de catre popoarele barbare. Facand un bilant al stapanirii romanilor in Dacia, este clar ca acestia mai mult au luat decat au dat, din punct de vedere material, ei nemaiavand practic disponibilitatea si nici timpul necesar pentru a se manifesta constructiv, de maniera in care au facut-o in alte parti ale continentului, cum ar fi Spania si Portugalia, Franta, Italia, Belgia etc. In acelasi timp, ordonata retragere aureliana, care a avut loc prin anii 271-275, cand armata si cohorta de administratie au parasit teritoriul din nordul Dunarii, n-au facut-o cu mana goala. Desi comunitatile ramase erau bine structurate si inchegate, un stat pasnic si cu o administratie centrala dez