Sintezele pe tema revoluţiei române din 1989 s-au înmulţit, în ultima vreme, cu lucrări datorate istoricilor participanţi. Un aport la mai buna înţelegere a momentelor şi a răspunderilor distribuite inegal, uneori imprevizibil, în timpul marii turnuri din decembrie 1989, a venit din partea lui Alex. Mihai Stoenescu, de astă dată în calitate de intervieveur al lui Virgil Măgureanu, primul director al Serviciului Român de Informaţii. Spectacolul intitulat De la regimul comunist la regimul Iliescu (Bucureşti, Editura Rao, 2008, 320 p.) merită, cum se zice, toţi banii. Ambii causeurs au avut acces la documente şi au participat la momente importante ale marii transformări, îi cunosc pe mulţi dintre protagoniştii schimbării de regim încă de acum 20 de ani şi, într-un fel sau altul, au fost „oameni de arme“, făcînd parte din nişte structuri militarizate, mai mult sau mai puţin vizibile, ale statului român. Dacă însă Măgureanu a fost un pion important al evenimentelor petrecute cu două decenii în urmă, Alex. Mihai Stoenescu şi-a afirmat pasiunea pentru trecutul recent mai ales în ultima decadă, începînd cu publicarea ultimului volum al monografiei lui istorice Istoria loviturilor de stat în România, în rîndul cărora trece şi detronarea lui Ceauşescu. Practic, cartea de dialoguri cu Virgil Măgureanu – din care a apărut, deocamdată, un singur volum, deşi se anunţă mai multe – vine în continuarea volumului Interviuri despre Revoluţie (2004), apelînd la aceleaşi mijloace ale istoriei orale pentru a elucida, atît cît este cu putinţă, succesiunea faptelor legate de răsturnarea cuplului dictatorial, translaţia puterii şi, în cele din urmă, căderea comunismului. Datorită importanţei poziţiei de odinioară a celui intervievat, nu este însă de mirare că dialogurile cu el s-au repliat, la diverse intervaluri de timp, abordînd noi şi noi probleme, oferind informaţii demne de inte