Emilian MARCU Fiecare Premier de dupa 1989 a simtit nevoia sa-si inceapa mandatul cu cate o vorba de duh, vorba care se lipea de el, dar si de noi, ca timbrul de scrisoare. Petre Roman ne-a avertizat ca Romania este o tara de fier vechi si dupa marele jaf chiar asa a devenit aceasta tara.

Victor Ciorbea, dupa ce ne-a spus cum sa privim in zare sa vedem luminita de la capatul tunelului (uitand sa ne spuna ca tunelul nici nu se sapase) ne-a dat o undita, dar fara carlig, si ne-a spus sa pescuim. Numai ca intre timp a avut grija sa se ia tot pestele si, mai mult, sa sece si balta.

Apoi, Adrian Nastase ne-a invatat sa numaram ouale si, din nefericire, tot numaram de atunci, dar nu stim in folosul cui o facem.

Si a venit si randul noului si bataiosului Premier, Emil Boc, cel care pe vremea cat era in opozitie tuna si fulgera spre cei de la putere si promitea numai lapte si miere, imediat, dar chiar in secunda doi, de cum ajung, el si partidul lui, la putere. Si a dat Dumnezeu (n-ar mai fi dar ca uneori si darurile sunt otravite) sa ajunga la putere. E drept ca pentru statura lui, scaunul puterii e mult cam sus. Si a venit si distinsul nou premier sa ne fericeasca (a nu se citi legat acest cuvant) cu o vorba de duh. Si inca ce mai vorba. Iata darurile pe care le promite el romanilor imediat ce se vede aproape de varful piramidei: pusca si cureaua lata. Desigur ca pusca ne este promisa ca simbol al unui stat, tot mai politienesc, asa cum se lasa a fi transformata Romania anilor 2009, pentru supunere fara cracnire, iar cureaua lata pentru a fi pedepsiti cei care indraznesc sa aiba o cat de cat alta opinie fata de opinia oficiala, de partid si de stat.

Ani 20 aproape ca au trecut de cand ne temeam sa deschidem gura sau sa spunem un banc mai ca lumea despre oficialitati. Ni se ascultau telefoanele, ba chiar la unele mese d