Atiq Rahimi Syngué sabour. Pierre de patience, P.O.L., Paris, 2008, 154 p. Syngué sabour înseamnă în persană „piatră răbdătoare“ (syngue – „piatră“, sabour – „răbdătoare“) şi se traduce în franceză prin pierre de patience. Acesta este titlul romanului care a obţinut în 2008 – avîndu-l drept contracandidat în ultimul tur pe Michel Le Bris (cu romanul La beauté du monde, Grasset) – cel mai prestigios premiu francez, Premiul Goncourt: Syngué sabour. Pierre de patience (P.O.L., 2008), prima carte scrisă în franceză a scriitorului de origine afgană Atiq Rahimi. La acelaşi editor, Atiq Rahimi a mai publicat alte trei titluri, Terre et cendres (2000), Les Mille maisons du rêve et de la terreur (2002) şi Le retour imaginaire (2005). Sigur, laurii încununează astfel şi Editura P.O.L. – „«petit» éditeur littéraire au catalogue exigeant“ („«mic» editor literar cu un catalog exigent“) – sau în special editura, ştiut fiind că Goncourt înseamnă (şi) o competiţie a editurilor, urmată de vînzări considerabile în librării. Scriitor şi cineast, exilat foarte devreme, mai întîi în Pakistan, apoi în Franţa (face studii universitare la Rouen), Atiq Rahimi vorbeşte o franceză excelentă, cu accente retorice şi afişează o poză uşor boemă, uşor galantă. Mai mult decît atît, însă, în Le Magazine littéraire din decembrie 2008, „le nouveau prix Goncourt“ îmbrăţişează atitudinea militantă şi profită de celebritatea proaspăt cîştigată pentru „a aduce un omagiu“ lui Sayd Bahodine Majrouh, „unicul mare scriitor postmodern al nostru“ – declară Atiq Rahimi –, asasinat de islamişti în 1988, pe vremea cînd Rahimi era student la Rouen. Un scriitor incomod pentru toate taberele în Afganistan, poetul şi filozoful Majrouh (tradus în franceză la începutul anilor ’90) nu este nici azi recunoscut şi studiat în şcolile afgane: „Majrouh deranja pe toată lumea. Membru activ al rezistenţei împotriva invazi