Dan DUNGACIU Moldova ante portas Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, 324 p. E un adevăr bine cunoscut că situaţia actuală din Republica Moldova nu prezintă un interes prea mare pentru publicul cititor din România. O spunea şi Ovidiu Şimonca cu ocazia prezentării volumelor Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova de V. Ciobanu şi Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate de V. Gîrneţ, apărute în 2005 la Editura Polirom. Calificînd cele două volume ca fiind „printre cele mai complete şi pertinente analize publicate după destrămarea URSS“, Şimonca observa că, „ştiindu-se inapetenţa noastră, provenită dintr-o îngîmfare inexplicabilă pentru situaţia din Republica Moldova, trebuie să vedem în cărţile celor doi autori mai mult decît simple scrieri de rutină“ (Observator cultural, nr. 264, 14-20 aprilie 2005). Ei bine, această inapetenţă se constată şi în mediul academic, adică în studiile specializate. Printre exegeţii cei mai notorii ai problemelor basarabene se numără mai degrabă cercetători străini – cum ar fi Charles King şi Van Meurs, în domeniul istoriei, sau Klaus Heitmann şi Klaus Bochmann, în domeniul lingvistic – decît cercetători din România. De aceea, în opinia mea, orice efort în această direcţie merită să fie semnalat şi apreciat. Moldova ante portas În acest context, de cîţiva ani se remarcă studiile lui Dan Dungaciu, conferenţiar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti, care se ocupă la modul riguros şi sistematic de fenomenele alambicate, confuze şi controversate din Basarabia. Însăşi această specializare reclamă, din capul locului, un altruism al cercetătorului, o anumită empatie şi, de ce nu? chiar o „identificare“ cu problemele de acolo. Or, cunoaşterea în profunzime a ceea ce se întîmplă pe malul stîng al Prutului, încadrarea problemelor într-un context a