Aurelian-Octav Popa se identifică atît de puternic cu clarinetul, încît simpla menţionare a specialităţii pare tautologică. Aflat de peste cincizeci de ani pe scena muzicală,a declanşat mode, iar isprăvile sale au intrat în folclor. Departe de a-şi construi un atu din longevitate, muzicianul continuă să surprindă, mereu în mişcare. Pentru Aurelian-Octav Popa excelenţa artistică nu este decît un instrument de lucru, o premisă. Îl descoperi introducînd încă o lucrare din imensul repertoriu care i-a fost dedicat de compozitori din toată lumea. Sau în recitaluri mixte, improvizînd între două poezii recitate de Ion Caramitru şi Valeria Seciu, alături de care cîntă de multă vreme. Îl întîlneşti întîmplător şi îl găseşti mereu în formă, cu proiecte ce stau să înceapă. Ultima dată a prezentat în primă audiţie în România Concertul pentru clarinet şi orchestră de Frantisek Kramar, în serile Filarmonicii „George Enescu“ din 5 şi 6 februarie, cu Jin Wang la pupitrul dirijoral. Cine se află în spatele lucrării? Creator activ în jurul lui 1800, Kramar este astăzi unul dintre iluştrii necunoscuţi ai istoriei muzicii. În umbra lui Mozart, Haydn şi Beethoven, nimeni nu mai poate revendica un loc în distribuţia finală a clasicilor. Paradoxal, tocmai trecerea timpului salvează contextul. Într-o epocă a studiilor culturale şi a uzurii statuilor, eşalonul doi devine important şi fertil. Fie că satisface curiozităţi exotice sau livrează cheia accesului către zei, acest lung şir de meşteşugari şi profesionişti, de funcţionari sau afacerişti cu sclipiri geniale deschide un repertoriu inedit şi o alternativă bine-venită. Kramar aparţine unei bresle de muzicieni străluciţi, plecaţi din Boemia să răzbune periferia şi să contrazică avant la lettre lejeritatea şi spiritul de frondă al boemului romantic. Harnici, respectaţi şi perfect integraţi în cultura occidentală, cehii au dat Europei