Trăim în lumea marketingului. Important este cum ne văd ceilalţi. Pentru asta, e obligatoriu să dăm semne de inteligenţă proprie. Am cunoscut un preot înglodat în datorii de pe urma restaurării bisericii. Disperat că nu poate plăti doar din mila enoriaşilor, vindea lumânări. Se dădeau foarte bine. Ba chiar stârnea supărarea vecinilor din alte parohii şi de pe la mânăstiri, unde-şi trimitea vânzătorii ambulanţi. Snopurile de câte cinci erau prinse într-o banderolă, având imprimată o albinuţă surâzătoare. Am văzut imaginea şi ­i-am spus: „Doar nu e ceară de albine?” Iar el mi-a raspuns, zâmbind subţire: “Eee, sigur nu, dar miros frumos”. Aiurea! Albinuţa vindea lumânările. Iată un om care a descoperit că percepţia e mult mai importantă decât realitatea. Sunt sigur că nu a auzit vreodată de P.T. Barnum, după mine unul din părinţii publicităţii moderne, care acum vreo sută cincizeci de ani vindea conserve făcute dintr-un peşte alb pe a căror etichetă scria: „Somon alb. Garantat nu va deveni roz în cutie”. Aţi vizitat o fabrică de uleiuri auto? Prin aceeaşi instalaţie de îmbuteliere se perindă clondire frumoase cu diverse culori şi etichete în care curge acelaşi lichid. Ele se vând cu preţuri într-un raport de la 1 la 5, în funcţie de brandul companiei care, pasămite, ­le-ar produce. BlackBerry-ul şi IPhone-ul au cam aceleaşi calităţi şi defecte legate de limitele tehnologiei. Se vând cu totul diferit, în funcţie de imaginea şi aşteptarea pe care au ştiut să o creeze în piaţă. În batjocură, la începuturile Apple-ului, cei din industria IT o botezaseră “o companie de publicitate vertical integrată”. Steve Jobs, creatorul ei, era însă foarte mândru de asta.

Brandurile sunt importante pentru profitul indivizilor şi corporaţiilor, dar, mai ales, pentru naţiuni, care implică soarta a milioane de oameni. America este cea mai puternică ţară a planetei, acum îl are