„Carabina 2008", care combina, prin suprafata reflectanta, imaginea privitorului cu opera artistului (in fotografie, insasi imaginea creatorului, ca intr-un autoportret manierist ce face uz explicit de plastica oglindirii), se situeaza in genul care pune spectatorul in situatii deconcertante, dar si „in mijlocul tabloului" cum doreau, cu un secol in urma, futuristii. Astfel, privitorul e nevoit sa se regaseasca, incomod, in miezul unei compozitii tridimensionale ce-l descrie drept tinta, prin „pusca" de cupru – ea insasi obiect mestesugit cu virtuozitate – si „sagetile" de hârtie ale jocurilor copiilor ce o inconjoara. E aici o abordare intens ironica, ludica si tinereasca a raportului artist-spectator, de o conceptie sofisticata, ce invita la descifrare.
„Carabina 2008", care combina, prin suprafata reflectanta, imaginea privitorului cu opera artistului (in fotografie, insasi imaginea creatorului, ca intr-un autoportret manierist ce face uz explicit de plastica oglindirii), se situeaza in genul care pune spectatorul in situatii deconcertante, dar si „in mijlocul tabloului" cum doreau, cu un secol in urma, futuristii. Astfel, privitorul e nevoit sa se regaseasca, incomod, in miezul unei compozitii tridimensionale ce-l descrie drept tinta, prin „pusca" de cupru – ea insasi obiect mestesugit cu virtuozitate – si „sagetile" de hârtie ale jocurilor copiilor ce o inconjoara. E aici o abordare intens ironica, ludica si tinereasca a raportului artist-spectator, de o conceptie sofisticata, ce invita la descifrare.